BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

MAXX (im)

FII SCHIMBAREA PE CARE VREI SA O VEZI IN LUME.

luni, 19 septembrie 2011

O sa ii placa lui Ivan, sau cel putin o sa il amuze. Sa citesti o poezie de a lui "Ion Tudor Iovian - soricelul Kafka". Nu e nimic deplasat, o sa vezi tu. Sa stii ca nu e un pro domo, e o combinatie de oameni tipul. Am supravietuit noptii albe(1) si de aceasta data. Paseam pe strada si soarele diminetii se revarsa pe obrazul meu. Intunericul pufos(2) a fost din nou invins. Oare la cate lupte imi este sortit sa fiu martor? In vacarmul onomatopeelor nu auzeam decat vocea mea. Viata e goala(3) daca nu iubesti, sufletul rugineste si tot mecanismul se cutremura. Fiecare om trebuie sa creada in ceva. Nu sunt ateu, insa eu cred in iubire de oameni. Bucuria m-a cuprins la auzul unei melodii de inima albastra(4). Nu am vazut nici o frunza care sa cada in calea mea si fruntea a inceput sa se increteasca din nou. Ideile incepeau sa se stearga ca dintr-un computer virusat cu cat ma apropiam mai mult de colegiu. Fara ghiozdan, cu caietele la subtioara invelite in coperti albastre(5) si rosii paseam pe catwalkul gigant. Privirea ascutita(6) nu rata nici o femela care intra in raza mea si uneori ridicam usor din buze in semn de multumire. Toate imi pareau precum un mar dulce(7) rosiatic in care sa iti infingi coltii. Intarziam ca de obicei, dar punctualitatea este precum un hot care fura timpul. Usa elevului mai era inca deschisa si asta m-a infuriat. Se aflau acolo cativa, cu mancare rea(8) in mana. Covrigi si alte alea hapaiau ei cu dintii deja ingalbeniti de la tutun. Femeia grasa cu gura rea(9) se auzea de undeva din maruntaiele scolii. Vocea ei de barbat alcoolic parea a unui demon pasind pe pamant. Amintiri dulci(10) si amuzante despre grasana am multe, dar fata mi se schimonoseste cand figura li se asociaza. Orisicum, mai important era sa imi aranjez spranceana, si sa zambesc pentru poza in oglinda de pe perete. Ea e prietena mea, nu imi arata privirea tulbure(11) de dupa zid. Fularul pufos(12) de matase l-am desprins cu miscari feciorelnice desi de mult nu mai eram inocent. Atele se rup atunci cand greutatea vietii le apasa. Clasa mea e mediocra, doar cativa sunt cu mintea ascutita(13) in rest doar radacinosi. Fraza abrupta(14) a profesoarei am intrerupto cu o usoara bataie in usa. Pozez secunde bune inchizand usa si ma uit scrutatot peste multime. Multe reprezentante ale sexului frumos au tresarit la vederea chipului meu si totul s-a intarit in mine. M-am trezit razand sardonic la vederea sticlei goale(15) de energizant care trona inaintea cartilor pe mijlocul bancii unei colege. Nu stiu de ce am ras azi, e tipic pentru domnisoara bruneta rujata cu gloss ieftin sa iasa in evidenta cu astfel de gesturi. Totusi are si ea o bunatate, un lucru bun care insa nu incape in randurile acestea. Singurul om cu care am legat o prietenie solida(16) in clasa aceea, a murit. Timpul ma scufunda vreme de 6 ore. Pauzele parca ma trezesc dupa o lunga si cruda iarna . Pun panza alba(17) a zilei de astazi in sertar, langa masca pe care acasa ajung sa nu o mai recunosc. Imi doresc sa o arunc la ghena dar in lumea asta e costumul meu de astronaut. Sa fie salvarea mea franghia din pod care pare solida(18) precum metalul? De un lucru sunt sigur, apa tulbure(19) nu e raspunsul.